Am înțeles. Dar discuția nu se termină la „avem grijă să nu apară o sarcină”. Există și infecții care se pot transmite fără ca cineva să știe că le are.
Prezervativul reduce riscul. Vaccinarea și testarea completează protecția. Merită să vorbim despre toate trei, chiar dacă nu e cea mai romantică discuție. 😉
Salvează și trimite-i „prietenului”. Știe el de ce.
Materialul are scop educativ, nu înlocuiește consultul medical și nu constituie recomandări individuale.
Viața de medic nu se termină când pleacă ultimul pacient din cabinet.
Uneori rămâne cu tine o întrebare. Alteori, o pauză înaintea unui răspuns sau felul în care cineva își strânge actele și încearcă să plece mai departe cu o veste grea.
În cabinet vorbim despre analize, investigații și tratamente. Dar, dincolo de ele, sunt oameni care se gândesc la copiii de acasă, la partenerul pe care îl îngrijesc sau la lucrurile obișnuite pe care boala le-a făcut dintr-odată greu de imaginat.
Sunt conversații care nu se încheie odată cu consultația. Le iei cu tine, chiar dacă încerci să treci la următorul lucru din zi. Iar când ajungi acasă, uneori te gândești la omul care tocmai a plecat și la ce îl așteaptă dincolo de cabinet.
Am pus aici câteva povești despre pacienți și despre momentele care rămân cu mine. Despre frică, speranță, familie și felul în care boala schimbă viața unui om. Și despre partea meseriei pe care nu o vezi în analize: să asculți, să explici și, uneori, doar să rămâi lângă cineva.
Poveștile sunt ficționalizate, cu detalii și dialoguri modificate pentru respectarea confidențialității. #fyp#drdavidmarica
În lupta împotriva obezității trebuie să ne implicăm cu toții.
Am participat la Congresul Multidisciplinar de Obezitate cu un obiectiv clar: o îngrijire mai bună pentru pacienții mei. Cu o echipă multidisciplinară, intervenție timpurie și sprijin pe termen lung.
Uneori mi-e dor de viața de dinainte să fiu tată. De ieșirile până târziu, de dormitul până la prânz, de zilele în care puteam să plec undeva fără prea multe planuri.
Apoi Radu întinde brațele spre mine, îmi spune „tata” și mă gândesc că n-aș schimba ce am acum. Nici cu tot somnul din lume. ❤️
Mi-e dor de unele lucruri de atunci. Și cred că e normal. Dar dacă m-aș întoarce, de el mi-ar fi dor mult mai tare.
Radu, mi-a plăcut viața de dinainte, dar să fiu tatăl tău e cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat.
Dacă te-ai întâlni cu tine de dinainte să devii părinte, cum i-ai explica ce simți când copilul tău îți sare în brațe?
