Pentru unii, poza are un fundal oarecare. Pentru mine nu e deloc așa.

Sunt o persoană care se gândește mult la viitor.
Dar în același timp, care nu uită că trecutul ne-a format pe fiecare dintre noi.

Ieri nu am ratat ocazia să mă opresc 5 minute în curtea liceului și, într-un mod egoist, mi-a plăcut că a rămas aproape neschimbată.

Și nu am simțit nostalgie, și nici dor de acele vremuri, ci doar recunoștință pentru ce însemnă oamenii de acolo pentru mine.

Acolo am întâlnit prieteni pe care îi am și acum și profesori care au făcut mai mult decât fișa postului.
Așa au pus bazele omului care sunt astăzi.

Cine mă cunoaște, știe că nu sunt doar cuvinte mari.

Și totul a început când, dna. director din școala generală a spus:
“De ce nu te duci la liceul acesta?”

Eu nici nu auzisem de el, dar ea a știut ca este potrivit.

Cu timpul, uităm să apreciem impactul pe care l-au avut unele persoane în viața noastră.

Dumnezeu lucrează prin oameni, noi trebuie doar să vedem semnele.
Imagine din postare
10